Dintre sute de catarge
Care lasa malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?

Dintre pasari calatoare
Ce strabat pamânturile,
Câte-o sa le-nece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmeaza în tot locul
Vânturile, valurile.

Nenteles ramâne gândul
Ce-?i strabate cânturile,
Zboara vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.

De din vale de Rovine
Graim, Doamna, catre Tine,
Nu din gura, ci din carte,
Ca ne esti asa departe.
Te-am ruga, mari, ruga
Sa-mi trimiti prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Ca si eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul si cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.
Si sa stii ca-s sanatos,
Ca, multamind lui Cristos,
Te sarut, Doamna, frumos.

La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de lânga balta,
Care-n trestia înalta
Leganându-se din unde,
În adâncu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rândurele
Si de chipul dragei mele.

De-ar fi mijloace
Si-ar fi putinta
Cum m-as mai face
Dupa dorinta!
M-as face-oglinda
Stralucitoare.
Sa te cuprinda
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Parul neteaza
Fara durere.
Un vânt m-as face,
Ce lin si-n taina
Pe piept desface
Usoara haina.
Un somn m-as face
Dulce de vara
Sa-ti închiz ochii
În orice sara.
Dar n-am mijloace
Nici e putinta
De a ma face
Dupa dorinta.

Sa treci prin primavara pe sub nor
Când totul da-nspre verde si-nspre floare,
Iar tu mirosi a dragoste si-a dor,
Oricare ti-ar fi vârsta, dar oricare…

Decembre, ca un paradis
De marmur si scântei,
Hlamida si-a deschis,
Si, din tei,
Un vaiet lin de clopotei
Suspina-abia, ca-n vis.

Deasupra noptilor s-a-ntins
Legenda ideala,
Si nu e suflet neatins,
Oricît de stins,
De diafana ei petala,
În care sa nu fi descins
Lumina siderala.

Stiu ca toamna-i înteleapta
Ca-si pastreaza vara-n vine
Dar pe partea cealalta
Si-nspre ea înghetul vine

Si-nspre ea se-aduna norii
Cei mai negri si mai grei
Cum pe strunele viorii
Plâns sau cântec, oare ce-i?

Tresarind scânteie lacul
Si se leagana sub soare;
Eu, privindu-l din padure,
Las aleanul sa ma fure
Si ascult de la racoare
Pitpalacul.

Din izvoare si din gârle
Apa suna somnoroasa;
Unde soarele patrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.

Au înnebunit salcâmii
De atâta primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si încarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

De-ar fi mijloace
Si-ar fi putinta
Cum m-as mai face
Dupa dorinta!
M-as face-oglinda
Stralucitoare.
Sa te cuprinda
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Parul neteaza
Fara durere.
Un vânt m-as face,
Ce lin si-n taina
Pe piept desface
Usoara haina.
Un somn m-as face
Dulce de vara
Sa-ti închiz ochii
În orice sara.
Dar n-am mijloace
Nici e putinta
De a ma face
Dupa dorinta.